„O echipa deosebita, foarte bine pregatita unde fetita mea Erika merge cu cea mai mare placere. Va multumesc pentru implicare! Sunteti cea mai buna alegere pentru noi!”Ana Maria 5 weeks ago
Când am pășit în căsuța Bob, am întâlnit foarte mulți copilași. Însă, așa cum este firesc, fiecare avea perspective diferite, moduri de joacă diferite.
Primordial, am început să lucrez alături de grupa mijlocie, având copii între 4 și 5 ani. Dintre toți, o fetiță ce venea zilnic, Erika mai exact, ce deținea o fericire de nedescris urmată de un zâmbet larg, mi-a atras atenția. De ce? Pentru că, a avea rezultate înseamnă a fi mai mult decât profesor, înseamnă să îi observi minusurile și calitățile fiecărui copil !
Erika era un copil venit de la o grădiniță de stat, un loc în care nu îi făcea mare plăcere să meargă, unde fericirea nu atingea aceleași cote maxime ca aici. Pe lângă fericirea infinită pe care o emana, inteligența și istețimea ei erau ușor vizibile. Erika nu descoperise acei profesori dedicați, blânzi, înțelegători și nici adevăratele activități ce încântă un copil.
În luna ianuarie, Erika nu interacționa, nu colora corect, nu asculta și nu înțelegea regulile pe care le impunem. Având o personalitate puternică, era foarte greu să o stăpânești sau să o faci să fie atentă 100% la ceea ce se întâmplă în sala de clasă. Unele dintre obiceiurile sale negative era să stea sub bancă sau să se învârtă în cerc. Așa cum obișnuim noi să spunem, era un copil neantrenat, dar cu o inteligență aparte pentru vârsta ei. Deși nu asculta ceea ce i se spune, întotdeauna avea cuvintele la ea, știa ce să răspundă atunci când i se spunea ceva, indiferent de subiect, se schimba singură de haine, mergea singură la masă.
Lună de lună, săptămână de săptămână și zi de zi, am muncit în a o dezvăța de aceste obiceiuri, atât eu cât și colegele mele: in special Iuliana si Geanina la care este acum in clasa. Am început prin spunerea și cititul de povești interesante, prin jocuri didactice ce durau maxim 15 minute, prin a o învăța cum să învețe poezii. Chiar și memoratul poeziilor a fost o provocare, deoarece adesea nu mai voia să coopereze dacă nu reținea rapid. Dorința de câștig și reușită era atât de mare, pentru un copil atât de mic!
Timpul trecea, iar Erika devenea o fetiță atentă și din ce în ce mai implicată. Începând cu luna mai, Erika a început să aibă lucrări impecabile, fișe lipsite de greșeală. De la copilul care nu își dorea nici să coloreze corect, a devenit un copil ce spunea „Mie îmi place matematica, eu vreau să fac teme azi!”
Datorită iubirii, implicării, comunicării eficiente dintre elev-profesor-părinte, roadele au apărut în mai puțin de jumătate de an. Când îți dorești cu adevărat să formezi baze solide, când munca devine parte din sufletul tău iar fericirea stare de suflet, imposibilul nu există.
Bianca Tudosie, Profesor in cadrul Centrului Educational „Bobul de Mustar”
